Cât de importantă este gândirea divergentă, ca bază a creativității, pentru elevul vremurilor noastre?
În luna ianuarie 2019, Forumul Economic Mondial reunit la Davos spunea că cele mai importante 4 competențe căutate de către angajatori sunt: creativitatea, colaborarea, caracterul problem-solving și competențele digitale.
 
Lumea actuală este în continuă schimbare, așadar existența acestor competențe vine să sprijine adaptarea absolventului la acest mediu. Indiferent cât de pregătit va fi elevul, în urma finalizării activității școlare, el tot se va lovi de probleme care nici măcar nu fuseseră anticipate în timpul școlarități lui.
 
Ce înseamnă așadar gândirea convergentă pentru elevul zilelor noastre? Voi răspunde acestei întrebări din două perspective:
 
1. Activitatea curentă la școală
În ceea ce privește activitatea școlară, elevul are nevoie atât de gândirea convergentă cât și de cea divergentă pentru a face față cu brio cerințelor educaționale. Poate chiar putem afirma, că în majoritatea situațiilor, elevul va avea nevoie de o gândire convergentă pentru activitățile școlare zilnice.
 
Însă, gândirea convergentă nu este suficientă, și asta deoarece școlarizarea nu este un fenomen static. Aceasta se modifică în permanență, atât la nivelul cerințelor cât și la nivelul cadrelor didactice alocate. Așadar, gândirea divergentă, îi poate fi de folos elevului, ajutându-l să se adapteze mult mai ușor la orice modificare survenită, precum și să aibă o abordare mult mai interesantă asupra educației.
 
Un elev care jonglează gândirea convergentă în ceea ce privește evaluările de exemplu, însă are o abordare divergentă în ceea ce privește învățarea, va reuși să asimileze mai multe informații (instrucția), așadar va rămâne cu mai multe baze, care să îi fie de folos în activitatea profesională.
 
2. Activitatea profesională
În ceea ce privește activitatea profesională, înclinarea către un anumit tip de gândire va produce diferite rezultate. Așadar, angajatul care are o gândire convergentă, însă care cunoaște acest lucru și optează pentru joburi având un grad ridicat de predictibilitate, chiar responsabilități și taskuri repetitive, se va potrivi de minune acelui job și va putea așadar să genereze o productivitate ridicată. Lucru care nu mai este valabil, dacă schimbăm mediul către unul în continuă schimbare. În acest caz, angajatul având o gândire divergentă, va putea genera mult mai ușor căi pentru a soluționa diferitele situații care îi apar în cale.
 
Deoarece indiferent de natura jobului ales, va exista atât o parte repetitivă, cât și una care suferă transformări odată cu inovațiile și tehnologia, înseamnă că ambele tipuri de gândire sunt importante pentru absorbția cu succes a tinerei generații, pe piața viitoare a muncii.
 
Așadar nu întâmplător regăsim creativitatea în topul celor mai importante competențe dorite de angajatori. Și asta deoarece orice companie are nevoie permanent de idei noi pentru a îmbunătăți procesele existente în cadrul ei, pentru a genera competitivitate produselor sale, pentru a atrage și fideliza clienții, pentru a fi la curent cu nevoile clienților, într-un cuvânt pentru a se adapta unui climat tot mai schimbător. Iar acest lucru nu se poate întâmpla în absența unei forțe de muncă nu doar calificate pentru ceea ce au de făcut zi de zi, conform specificațiilor postului, dar și creative, care să aducă îmbunătățiri acestui proces.
 
Cât de stimulați sunt elevii pentru a gândi divergent?
Dacă în prima parte am susținut importanța gândirii divergente pentru un viitor strălucit al elevului, în această parte dorim să vedem în ce măsură școala dezvoltă această abilitate.
 
Modul în care este gândit sistemul de învățământ arată o aplecare către gândirea convergentă?
Elevul, de cele mai multe ori, trebuie să apeleze la gândirea divergentă, pentru a rezolva cerințele școlare. În ceea ce privește învățarea însă, în procesul de asimilare a informațiilor, fiecare elev va apela la ceea ce îi este la îndemână. Însă acei elevi care vor apela la gândirea divergentă, vor avea o asimilare mult mai calitativă a informațiilor.
 
Dacă ne-am gândit așadar că școala și procesul educațional sunt centrate către gândirea convergentă, să nu uităm că gândirea divergentă, iar apoi creativitatea, se bazează pe existența a cât mai multor informații, cât mai bogate, cât mai variate, din cât mai multe domenii. Practic din combinarea acestora, pot ieși soluții inovative. Însă în lipsa unui material bogat, generat prin gândirea convergentă, acest lucru ar fi practic imposibil.
 
Așadar, gândirea convergentă și divergentă nu se anulează reciproc, ci ele sunt suportul unei alteia. Iar elevul care, prin stimularea gândirii convergente, reușește să aibă o asimilare bogată de informații, va putea dezvolta și o gândire divergentă solidă.
 
Stimularea gândirii divergente crește în ciclul superior de învățământ, iar odată cu aceasta elevii au posibilitatea de a pune în practică acest tip de gândire. Dacă în ciclurile anterioare de învățământ, profesorii nu au posibilitatea unei vizibilități asupra acestor tipuri de gândire, odată cu accederea în învățământul superior, acestea sunt mult mai vizibile.
 
Deoarece evaluările în învățământul superior includ adesea și proiecte (individuale sau comune) aici se pot observa mult mai ușor elevii cu o gândire divergentă. Aceștia vor găsi noi metode pentru rezolvarea unor cerințe comune.
 
Așadar, modul în care este structurat sistemul de învățământ nu împiedică nu nimic dezvoltarea gândirii divergente. Foarte important însă este însă factorul de mediu, din care provine elevul, care poate favoriza, sau nu,  dezvoltarea acestui tip de gândire.
 
Feb 2019
Loredana Elena Egri în cadrul PUPED U.M.F.S.T. Tg Mureș
SHARE WITH